MOŞTENIREA UNUI TATĂ

„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el” (Proverbe 20:7)

Max Lucado scrie: „Astăzi este prima mea zi de sărbătoare a taţilor dar fără tata. Timp de 31 de ani, am avut unul dintre cei mai buni taţi, dar acum este îngropat sub un stejar dintr-un cimitir din vestul Texasului. E ciudat că nu este aici, pentru că el era mereu disponibil. Cuvintele lui nu erau nimic nou; realizările lui, deşi admirabile, nu erau extraordinare. Dar prezenţa lui era extraordinară. Pentru că era acolo, viaţa decurgea lin … viitorul era sigur … iar creşterea mea a fost aşa cum a intenţionat-o Dumnezeu. M-a învăţat să mă bărbieresc şi să mă rog. M-a ajutat să memorez versete pentru şcoala duminicală şi mi-a spus că răul trebuie pedepsit, că neprihănirea are propria sa răsplată. A fost un model al echilibrului insesizabil dintre ambiţie şi auto-acceptare. Ştiam că dacă am vreodată nevoie, el mă ajută. Ca un şemineu cald. Poate de aceea această sărbătoare a taţilor este cam rece. Focul s-a stins. Briza trecerii timpului a înghiţit splendida flacără, lăsând numai cenuşa fierbinte. Dar e un lucru ciudat cu această cenuşă, mişc-o puţin şi flacăra va dansa şi va disipa doar puţin din răceala aerului, dar suficient pentru a-mi aminti că el este încă … prezent”. Compară lucrul acesta cu un interviu cu actorul Gene Hackman care îşi aminteşte: „Aveam doar 13 ani, dar acea duminică dimineaţa este încă vie. Mă jucam pe stradă când l-am văzut pe tatăl meu venind cu maşina şi făcându-mi uşor cu mâna. Cumva am ştiut că acel gest însemna că pleacă pentru totdeauna. Până astăzi acea amintire este ca o fantomă care pare că nu pleacă niciodată”. Solomon a spus: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el”. Atenţie, taţilor! Ce moştenire le veţi lăsa copiilor voştri când voi nu veţi mai fi?

Share