Moartea (1)

3 FEBRUARIE

„Nu vă înşelaţi: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamă­nă omul, aceea va şi secera.” Galateni 6.7

 Moartea (1)

            Îmi amintesc povestea a două femei, pe care le-am văzut murind. Una avea şaptezeci de ani, cealaltă douăzeci. Cea în vârstă râdea de orice era religi­os şi batjocorea Numele lui Dumnezeu, imediat ce întâl­nea un creştin. „Nu există Dumnezeu! L-aţi văzut vreo­dată? După moarte totul s-a sfârşit!”

            Într-o zi veni la mine fiica acestei femei şi mă rugă să merg repede la mama ei şi să mă rog pentru ea. Începuse să fantazeze despre bărbaţi groaznici, negri, care vreau să o ducă departe. M-am dus şi am încercat să-i spun fe­meii despre mântuirea în Isus Hristos, dar ea nu mă as­culta şi spunea mereu: „Nu acum! Nu acum!” Apoi a înce­put să ţipe: „Oh, iarăşi au venit cei care vor să mă ia! Cât de groaznici arată! De ce nu-i alungaţi?” Într-o clipă de liniştire am încercat să-i îndrept gândurile spre harul ma­re al lui Dumnezeu, care era şi pentru ea, dacă dorea să-l primească. Dar totul era în zadar! „Iarăşi au venit! Nu! Nu mă luaţi! Nu, nu astăzi, nu acum!” În ziua de marţi a avut câteva minute liniştite; apoi a început să spună mereu: „Joi, joi, joi…!” până în ziua de joi când a murit.

            Ce sfârşit groaznic! Dumnezeu este o realitate, dar şi diavolul. În mâna cui vrei să cazi? Dumnezeu este îndură­tor şi doreşte să te salveze de la pierzare. Vrei să fii sal­vat?

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *