MÂNA LUI DUMNEZEU (1)

„Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale” (Psalmul 8:3)

Să ne uităm la mâna lui Dumnezeu în Scriptură: mâna Lui în creaţie. Psalmistul David a spus: „Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale-luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el?” (v. 3-4). Biblia începe prin a ne spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Într-o vreme în care mulţi pun la îndoială inspiraţia şi caracterul neschimbător al Bibliei, noi trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri Cine a creat universul, Cine îl conduce şi Cui îi este răspunzător fiecare dintre noi. În 1961, Yuri Gagarin, primul cosmonaut rus care a mers în spaţiu, s-a lăudat: „M-am uitat şi m-am tot uitat, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu”. Dar şti ce? Într-o zi, el îl va vedea pe Dumnezeu, va sta înaintea Lui şi va fi judecat (Romani 14:11-12). Cu toţii vom trece prin asta! Credinţa şi raţiunea nu sunt neapărat opuse. Dar când raţiunea nu te va duce cu un pas mai departe, credinţa o va face, deoarece ea te leagă de Dumnezeu. Stelele l-au convins pe David de existenţa lui Dumnezeu. Se spune că dacă am număra stelele cu o rată de 125 pe minut, ne-ar lua 2000 de ani pentru a număra numai stelele din Calea Lactee. Şi că ar fi necesare zece miliarde de fiinţe umane care să stea una lângă alta pentru a forma diametrul unei stele de dimensiune medie. Uimitor, nu-i aşa? Pavel spune: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20). Dacă te uiţi, îl vezi pe Dumnezeu la lucru peste tot – chiar şi în propria ta viaţă.

Share