MAI DE PREŢ DECÂT PĂSĂRILE (2)

„Sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş” (Psalmul 102:6-7)

 O pasăre singuratică. Psalmistul a scris: „Sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş”. Cuibul tău a fost tulburat de o furtună? Ţi-ai pierdut partenerul? Domnul Isus poate înţelege. Ucenicii Săi nu L-au înţeles. Ei s-au certat referitor la cine va fi cel mai mare. Nu au reuşit să se roage cu El în cele mai dificile momente ale Sale. Pe cruce, El a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). Zâmbim când auzim povestea femeii care a pus o pereche de pantaloni pe marginea patului, după care I-a trimis lui Dumnezeu o scrisoare: „Tată din cer, ajută-mă dacă poţi. Am pus aici o pereche de pantaloni, te rog să-i umpli cu un bărbat”. Cu siguranţă, singurătatea poate fi devastatoare pentru stima ta de sine. Tinerii se întreabă dacă vor găsi persoana potrivită cu care să se căsătorească. Oamenii mai în vârstă se tem să nu moară singuri. Dumnezeul Care a ştiut că Adam nu este complet nu doar că a creat-o pe Eva pentru el, dar i-a şi prezentat unul altuia şi i-a făcut să fie împreună. Şi El poate face la fel şi pentru tine. Dacă eşti văduv(ă), divorţat(ă) sau nu te-ai căsătorit niciodată şi doreşti să găseşti un partener(ă), nu te teme. Dumnezeu spune: „Ştiu unde locuieşti” (Apocalipsa 2:13). Dumnezeu îţi cunoaşte numele, adresa şi toate detaliile legate de tine. Şi mai mult de atât, îi pasă! Şi încă un gând: uneori singurătatea nu înseamnă lipsa afecţiunii, ci lipsa de direcţie; nu absenţa oamenilor, ci absenţa scopului. Aşa că începe să le vorbeşti altora. Găseşte o nevoie pe care nimeni nu o împlineşte, dedică-ţi viaţa acestui scop şi priveşte cum lucrurile încep să se îmbunătăţească pentru tine.

Share