LUCRAREA DE MÂNGÂIERE (1)

„Dumnezeu … ne mângâie… pentru ca … să putem mângâia” (2 Corinteni 1:3-4)

Cu ani în urmă, o doamnă a vizitat un orfelinat si a întrebat-o pe directoare: „Există vreun copil pe care nimeni nu s-a oferit să-l adopte?” Directoarea a răspuns: „Există. Este vorba de o fetiță de zece ani, care arată rău și e cocoșată.” Doamna a spus: „Ea e copilul pe care îl vreau!” Treizeci și cinci de ani mai târziu, directorul departamentului de Inspecție a Orfelinatelor din lowa a transmis următorul raport cu privire la această facilitate aflată în subordinea statului: „Acest cămin este impecabil. E curat, mâncarea este bună, copiii sunt bine îngrijiți, iar atmosfera este diferită față de tot ce am experimentat vreodată. Directoarea, Mercy Goodfaith are un suflet din care emană dragostea are niște ochi atât de frumoși că am uitat cât de dizgrațios era chipul ei, sau că era cocoșată.” Pentru că un bun samaritean a avut curajul să iubească și să aibă grijă de o fetiță pe care ceilalți au ignorat-o, Mercy Goodfaith a mers mai departe și a răspândit aceeași dragoste la alți o sută de orfani. Pavel spune: „Dumnezeu … ne mângâie… pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” Și Billy Graham adaugă: „Cei ce au suferit cel mai mult pot cel mai bine să-i mângâie pe alții, să empatizeze cu necazurile lor din cauza experienței pe care au avut-o. Suferințele noastre pot fi greu de îndurat, însă scopul nostru ar trebui să fie acela de a învăța tot ce putem din ceea ce suntem chemați să îndurăm pentru a putea împlini lucrarea mângâierii așa cum a făcut-o Domnul Isus. „Prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate sa vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” [Evrei 2:18). Cel ce suferă devine cel ce mângâie în slujirea Domnului.” Astăzi, tu poți fi unul din ei!

Share