Locul unde cerul se uneste cu pamantul

„Doamne, ne recunoaştem răuta­tea noastră…, căci am păcătuit îm­potriva Ta.”

Ieremia 14.20

 

Locul unde cerul se uneşte cu pământul

            Un băieţel stătea la fereastră şi se uita cum, în de­părtare, cerul se unea cu pământul. „Ah”, se gândea el, „dacă aş putea să fiu şi eu acolo! Atunci aş fi drept la Dumnezeu!” Astfel şi-a pus în minte să ajungă acolo unde cerul se uneşte cu pământul. Crescând a pornit prin viaţă şi a mers, şi a mers. Mai târziu s-a angajat ca marinar, ca să treacă marea şi să ajungă acolo unde cerul se uneşte cu pământul. S-a dus şi a ajuns şi mai departe, ca acel tânăr care „a plecat într-o ţară depăr­tată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbă­lată” (Luca 15.13), părăsind gândul care îl stăpânise când era copil. Aşa a ajuns un om în vârstă.

            Într-un timp, vechea lui dorinţă s-a trezit din nou în el şi s-a dus la un ucenic al Mântuitorului, deschizându-şi inima faţă de el. Acesta l-a condus prin credinţă la Golgota. Acolo, omul a găsit locul unde cerul se uneşte cu pământul. Acolo, în Persoana Mântuitorului se află scara care îl duce în Raiul lui Dumnezeu pe păcătosul care crede în Hristos. Acolo vrem să-l conducem, prin credinţă, pe cititor. Cine îşi recunoaşte răutatea în faţa Mântuitorului este salvat pentru veşnicie de ur­mările păcatelor.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *