LIMBAJUL CREȘTINULUI

„Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45)

Când recurgi la limbajul vulgar, dovedești de fapt că este adevărat Cuvântul lui Dumnezeu care zice: „limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul … și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu” (lacov 3:8-9). Limbajul lumesc este nepotrivit pentru copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu. De ce îl folosim atunci? În primul rând: ne lipsește vocabularul adecvat pentru a ne exprima și simțim că trebuie să vorbim urât ca ceea ce spunem să aibă impact. În al doilea rând: recurgem la limbajul lumesc pentru a ne elibera de frustrarea resimțită datorită situației. În oricare dintre cazuri, am dezvoltat un tipar lumesc de a ne exprima neplăcerea, dar noi trebuie să ne înfrânăm. Domnul Isus a spus: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Din prisosul inimii vorbește gura”. Când recunoști că vulgaritatea se găsește în inima ta, vei putea respinge ideea că un cuvânt urât ți-a „scăpat” din gură. De fapt, el ți-a scăpat din inimă! Dacă ești predispus spre vulgaritate, petrece mai mult timp cu Dumnezeu și roagă-L să-ți curățească inima și gura! Cuvintele nu sunt altceva decât gânduri verbalizate. Așa că, roagă-L să te ajute să practici disciplina la nivelul minții „făcând roabe ale ascultării” gândurile vulgare și folosind în schimb cuvinte care dau viață părții tale lăuntrice și binecuvântare celor de lângă tine (vezi 2 Corinteni 10:5). lacov a scris: „Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei!” (lacov 3:10)

Share