LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE RIDICE

„Am ridicat ochii spre cer… mi-a venit mintea înapoi” (Daniel 4:34-36)

Când împăratul Nebucadneţar s-a pocăit, „mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi”. Dar când noi trebuie să ne păstrăm imaginea, suntem refractari faţă de cererea de ajutor la alţii, ca nu cumva lumea să aibă o părere mai proastă despre noi. Un autor scrie: „Să cazi este destul de rău, dar să cazi şi să nu strigi după ajutor este şi mai rău. Unii sunt atât de plini de mândrie şi de auto-suficienţă, încât ei se gândesc: „Dacă nu mă pot ridica singur, nu voi lăsa pe nimeni să mă ajute”. Nu mai fi atât de mândru – mândria este cea care te-a făcut să cazi de prima dată! Biblia spune: „El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:37). Mândria este periculoasă, ea te obligă să stai inutil într-o stare de neajutorare zile în şir – şi uneori ani. Dacă ai fi cerut imediat ajutor, te-ai fi putut ridica şi ţi-ai fi putut continua viaţa”. Proverbe 14:12 spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. Ai încercat vreodată să salvezi un animal rănit? El nu ştie că singura ta dorinţă este să-l ajuţi; el ştie doar că este în dureri şi în consecinţă ripostează faţă de persoana care o merită cel mai puţin. Lucrul acesta este adevărat mai ales când ai fost rănit de o persoană apropiată şi nu ai întrezărit lucrul acesta. Poţi suferi atât de mult, încât începi să nu mai ai încredere în nimeni, nici măcar în Dumnezeu. încetezi să te mai rogi şi să citeşti Biblia, îi eviţi pe cei ce vor să te ajute şi refuzi să laşi pe cineva să se roage pentru tine. Biblia spune: „nu vă împietriţi inimile” (Evrei 3:15). Astăzi, recunoaşte că ai căzut şi lasă-L pe Dumnezeu să te ridice.

Share