JOCUL ACUZĂRII (3)

„Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:15)

Acuzarea îţi produce duşmani. Persoana pe care o învinovăţeşti te va ignora, va aduna numeroase dovezi ale nevinovăţiei şi te va urî. Iar prietenii ei o vor apăra şi îţi vor deveni duşmani. Până şi proprii tăi prieteni se vor sătura să te tot plângi şi se vor depărta de tine. „Rădăcina ta de amărăciune” se va răspândi, făcând ca mulţi să fie „întinaţi de ea”, înrăutăţind lucrurile (Evrei 12:15). Acuzarea se transmite. Acuzatorii dau naştere altor acuzatori. Familia ta este prinsă în acest cerc şi are şi ea de suferit. „Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet” (Proverbe 22:24-25). Opreşte-te – le transmiţi nefericirea şi amărăciunea ta celor ce te iubesc! Acuzarea creează dependenţă. Justificarea pe care o simţim când aducem acuze ne ţine legaţi pe termen lung. Ea ne manipulează mânia, făcând să ne simţim bine cu faptul că transferăm responsabilitatea altcuiva. Treptat, devine mai uşor să te plângi în loc să rezolvi problema. Ca orice dependenţă, ea trebuie alimentată din ce în ce mai mult pentru a-ţi primi răsplata. Mai devreme decât crezi, vrei deveni un dependent dibaci şi calificat în acuzare. învinovăţirea sabotează iertarea. Nu poţi ierta o persoană câtă vreme o judeci şi o urăşti. Şi în timp ce-ţi iroseşti timpul şi energia acuzând-o, îţi pierzi dreptul de a primi iertarea lui Dumnezeu. „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:15).

E timpul să renunţi la jocul acuzării, să-ţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta şi să reprimeşti puterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu de a reacţiona potrivit Cuvântului Său!

Share