JOCUL ACUZĂRII (2)

„Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Geneza 3:12)

învinovăţirea a fost ceva firesc pentru Adam şi Eva, părinţii rasei umane. La urma urmelor, cine putea să-i critice? Dumnezeu! Vina lor a fost rezultatul felului în care i-a schimbat păcatul. Relaţia lor cu ei înşişi, unul cu celălalt şi chiar cu Dumnezeu s-a schimbat radical prin iresponsabilitatea lor. Şi de vreme ce Dumnezeu nu poate face nimic pentru oameni care nu-şi asumă responsabilitatea pentru deciziile lor, El i-a alungat din Paradis. Ce preţ au plătit! lată două motive bune pentru care poţi renunţa la jocul acuzării: 1) Te face să fii victimă. Când faci pe altcineva responsabil pentru circumstanţele în care te găseşti, pui în mâna lor puterea de a schimba lucrurile. Asta înseamnă că nimic nu se va schimba dacă ei nu se hotărăsc să schimbe ceva. Faci pe altcineva stăpân pe soarta ta. Doar când accepţi responsabilitatea personală poţi avea puterea de a schimba circumstanţele în care te găseşti. 2) Te face nefericit. Poate spui: „Dar m-au rănit”. Da, numai că prin resentimentul pe care-l cultivi te răneşti singur la nesfârşit. Biblia spune: „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:14-15). Fără să-ţi dai seama, întreaga perspectivă ţi se distorsionează. „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17). Iartă, revino-ţi şi ieşi din jocul acuzării!

Share