„JACK”

„Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut”  (Luca 24:31)

Jack era un militant necredincios care îşi rezuma viziunea despre lume printr-un vers din Lucreţiu: „Dacă Dumnezeu ar fi creat lumea, lumea nu ar fi atât de trecătoare şi de stricată ca cea pe care o vedem noi”. Aşa că Jack şi-a îndreptat atenţia spre academie, excelând în toate domeniile pe care le-a studiat. Curând, a fost acceptat în consiliul de la Oxford ca membru respectabil şi a început să scrie şi să predea. Totuşi, în profunzimea lui, îndoielile îşi revendicau locul. Îşi descria starea sa mentală prin cuvinte ca „nefericire şi deznădejde”. El a spus: „Am susţinut că nu există Dumnezeu. Totodată, am fost furios pe Dumnezeu pentru că nu există”. Apoi doi prieteni, şi ei membri ai consiliului de la Oxford, J R R Tolkien şi H V D Dyson, ambii urmaşi devotaţi ai lui Hristos, l-au rugat să facă ceva ce în mod surprinzător nu făcuse niciodată: să citească Biblia. Aşa că a citit-o. Jack a început să se lupte cu ceea ce a spus Hristos despre Sine, ajungând la concluzia că Isus fie este amăgit, fie amăgeşte El, fie este Cel ce a pretins că este, Fiul lui Dumnezeu. În seara zilei de 19 septembrie 1931, Jack şi cei doi prieteni ai săi au făcut o lungă plimbare prin campusul universităţii. Au discutat până noaptea târziu. Şi Jack, C S „Jack” Lewis, şi-a amintit de o rafală de vânt care a făcut ca prima frunză să cadă – o briză neaşteptată, care probabil a ajuns să simbolizeze pentru el Duhul Sfânt. La scurt timp după acea noapte Lewis a devenit credincios. Schimbarea i-a revoluţionat universul şi, prin urmare, universul a milioane de cititori. Poate fi atât de simplu? Abisul dintre îndoială şi credinţă poate fi spulberat cu Scriptura şi părtăsia creştină? De ce nu vii la Hristos şi să afli singur?

Share