Invidiosul si zgarcitul – 1 –

„Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.” Iov 15.20

 

Invidiosul şi zgârcitul (1)

            La curtea unui rege trăiau doi oşteni: unul era invi­dios, iar celălalt era zgârcit. Oamenii de la curtea rege­lui îi cunoşteau bine pe cei doi. Şi regele ştia de răuta­tea celor doi oşteni.            Într-o zi, regele se gândi să le dea o lecţie celor doi oşteni.

            – Dragii mei oşteni, zise regele, eu vreau să vă răs­plătesc pentru faptele voastre. Cereţi, din ceea ce am, ce doriţi, şi eu sunt gata să vă împlinesc dorinţa. Dar să ştiţi că cel care va cere mai întâi va primi numai lu­crul dorit, iar al doilea va primi tot acelaşi lucru, dar dublu faţă de primul.

            Regele şi oamenii de la curte aşteptau cu nerăbdare ca oştenii să înceapă cererea. Aceştia însă păstrau tă­cerea; niciunul din ei nu dorea să ceară primul. Cel zgârcit cugeta cam aşa: „Dacă voi cere eu primul, voi căpăta mai puţin decât colegul meu. Asta nu se poate. Mai bine aştept să ceară el întâi.” Invidiosul, la rândul lui, îşi zicea în sine: „Nu pot suferi ca zgârcitul ăsta să primească mai mult ca mine. Mi-ar crăpa inima de ne­caz să văd aşa ceva. Mai bine nu-mi trebuie nimic de­cât să primească un lucru dublu decât al meu.”

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *