ÎNSEMNĂTATEA PĂRTĂŞIEI

„Sunteţi… oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19)

Nathaniel Hawthorne a spus: „Nici un om nu poate trăi având două feţe, una pentru sine şi alta pentru lume fără ca în cele din urmă să nu fie derutat şi să nu mai ştie care e cea adevărată”. Ne place să purtăm măşti în public, dar totuşi numai când ne deschidem unii faţă de alţii ne putem schimba cu adevărat şi putem creşte. „Dacă umblăm în lumină … avem părtăşie unii cu alţii” (1 Ioan 1:7). Un autor scrie: „Lumea crede în mod eronat că intimitatea are loc în întuneric, dar Dumnezeu spune că se petrece la lumină. Întunericul ne ascunde problemele, dar când suntem în stare să le aducem la lumină, ele îşi pierd puterea; găsim iertare, rănile noastre sunt vindecate şi începem să facem progrese”. Ne este teamă de transparenţă şi cu toate acestea, e singura cale prin care ne putem desăvârşi spiritual şi emoţional. Nici unul dintre noi nu e la fel de puternic singur cum ar fi dacă s-ar afla în colectivitate. Noi avem o credinţă mai solidă când alţii merg alături de noi şi ne încurajează. De mai multe ori ni se spune în Noul Testament să fim credincioşi unii altora, să ne supunem unii altora, să ne iertăm unii pe alţii, să ne purtăm poverile unii altora, să ne cinstim unii pe alţii, să ne acceptăm unii pe alţii, să ne învăţăm unii pe alţii, să ne încurajăm unii pe alţii, să ne rugăm unii pentru alţii şi să ne iubim unii pe alţii. Nu eşti răspunzător pentru toţi din biserică, dar ai o îndatorire faţă de ei iar Dumnezeu aşteaptă să faci tot ce poţi pentru ai ajuta. Pavel provoacă credincioşii din Roma, spunând: „Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu” (Romani 1:12). La asta se reduce totul!

Share