ÎNGRIJORAREA (2)

„Vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (Matei 6:25)

Domnul Isus a spus: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (v. 25). Domnul nu te condamnă pentru că ai o preocupare legitimă pentru responsabilităţile tale. Nu, El condamnă faptul de a avea o gândire care îl scoate din ecuaţie sau de a apela la El ca la o ultimă resursă. Teama distrugătoare îl exclude pe Dumnezeu din viitor, se confruntă cu nesiguranţa fără a avea credinţă şi adună încercările de astăzi şi de mâine, uitând să includă promisiunile lui Dumnezeu şi credincioşia Lui. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (în engl. „nu vă îngrijoraţi dacă aveţi sau nu destul” – n.tr). Să remarcăm cuvintele „dacă aveţi destul”. Pentru asta ne îngrijorăm noi, nu-i aşa? Neajunsuri, boală, şomaj, crize economice. Confruntaţi cu necesitatea de a hrăni cinci mii de oameni, ucenicii au avut aceeaşi îngrijorare. Filip a făcut un inventar: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele” (loan 6:7). Cum crezi că S-a simţit Domnul Isus în acea clipă? El a fost soluţia problemelor lor, dar ei nu au apelat la Isus până nu au fost puşi cu faţa la zid şi nu au mai avut nici un răspuns. în mâinile lor, cinci pâini şi doi peşti păreau ca nimic. Totuşi, în mâinile Lui a fost mai mult decât suficient pentru a hrăni mulţimea şi a le rezolva problema. Pe măsură ce pâinea se înmulţea, cu siguranţă au ajuns în punctul în care şi-au zis: „Doamne, de ce oare m-am îndoit vreo clipă de Tine?” Lasă ca problemele tale să te conducă în braţele Domnului Isus. Şi când ajungi acolo, rămâi acolo!

Share