ÎNFIAT DE DUMNEZEU

„Ne-a rânduit… să fim înfiaţi… În Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6)

Nu există suferinţă mai mare ca respingerea şi nici plăcere mai mare ca acceptarea, fapt care ne ajută să explicăm de ce unii merg până acolo încât evită respingerea şi se pot bucura de acceptare. Dar vestea cea bună e că deja am fost acceptaţi de Dumnezeu. J. B. Phillips traduce Efeseni 1:6 în felul următor: „El ne-a primit în dragostea nepieritoare pe care o poartă Fiului Său”. Asta nu se limitează la cei ce par a fi demni datorită faptelor lor bune şi a unui trai moral impecabil; ci e pentru toţi copiii credincioşi ai lui Dumnezeu. Odată, Cromwell a comandat un portret. Artistul, care dorea să-i intre sub piele, l-a înfăţişat pe Cromwell fără imperfecţiunile lui evidente. Acesta s-a albit la faţă: „Am spus să-mi pictezi portretul, omule -pe mine, cu toate cusururile”. Ai fost înfiat de Dumnezeu, „cu toate cusururile tale”. Dar să observăm: 1) înfierea lui Dumnezeu nu e acelaşi lucru cu aprobarea Lui. El îi primeşte pe păcătoşi, însă niciodată nu va putea accepta păcatul. Cu siguranţă darul Său fără plată al înfierii e ceea ce ne motivează cel mai tare să renunţăm la păcat şi să trăim pentru a-l fi pe plac (Tit 2:11 -12). 2) înfierea lui Dumnezeu e necondiţionată. El nu spune: „Eşti acceptat dacă îţi curăţeşti purtarea”. Sau cum a spus Ieremia: „Poate … un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23). 3) Înfierea are loc datorită Domnului Isus. Tu eşti „înfiat… În Prea Iubitul Lui”. Mefiboşet a fost înfiat datorită relaţiei lui David cu scumpul său prieten, Ionatan (2 Samuel 9). Câtă vreme Dumnezeu îl numeşte pe Isus Fiu, iar tu te încrezi în Domnul Isus, şi tu eşti înfiat.

Share