ÎNFIAT DE DUMNEZEU (1)

Aţi primit un duh de înfiere” (Romani 8:15)

Biblia spune: „aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos” (v. 15-17). Părinţii adoptivi ştiu cum este să ai un gol în inimă, să cauţi, să pleci într-o misiune, să-ţi asumi responsabilitatea pentru un copil cu un trecut tulbure şi un viitor nesigur. Asta a făcut Dumnezeu pentru tine. Ştiind foarte bine necazul în care te vei afla şi care va fi costul, El te-a căutat, te-a găsit, a plătit preţul pentru tine, te-a luat acasă, ţi-a dat numele Lui şi dreptul de a-L numi „Ava”, care înseamnă „tati”, un termen folosit pentru a alinta. înfierea nu este ceva ce câştigi, e un dar pe care-l primeşti. Pe părinţii adoptivi nu-i vei auzi niciodată spunând: „am dori să o înfiem pe micuţa Măria, dar mai întâi dorim să ştim – are casă, bani pentru taxa şcolară, maşină să meargă dimineaţa la şcoală şi haine pe care să le poarte zi de zi?” Agenţia de adopţie ar spune: „staţi puţin, nu o înfiaţi pentru ceea ce are, ci pentru ceea ce are nevoie. Ea are nevoie de dragoste, de speranţă, de o casă şi de un viitor”. Duhul înfierii nu se câştigă, se primeşte prin credinţă. E un lucru important, căci dacă nu-l poţi câştiga prin eforturile tale, nu-l poţi pierde din cauza faptelor tale rele. Ce asigurare! Şi iată ceva şi mai bun; eşti „moştenitorul” a tot ce deţine Tatăl. Asta înseamnă că nu vei avea niciodată o nevoie pe care El să n-o poată sau să nu dorească s-o împlinească. Cum ţi se pare?

Share