Increderea noastra

…blestemat să fie omul care se încrede în om şi îşi abate inima de la Domnul! Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!”

Ieremia 17.5, 7

Încrederea noastră

            Scufundarea vasului „Titanic” în anul 1912 a pus omenirii multe semne de întrebare. De ce nu a avut vasul destule bărci de salvare? În bărcile existente aveau loc numai 1180 persoane în loc de 2200. De ce a mers mai departe „Titanicul” cu viteză maximă, deşi a primit nenumărate atenţionări de la alte vapoare despre existenţa aisberg-urilor, cu mult înainte de co­liziune? Şi de ce au fost ocupate locurile din bărcile de salvare de numai 711 persoane?

            Opinia publică a considerat – sub influenţa presei -„Titanicul” nescufundabil. Şi într-adevăr, societatea armatoare şi echipajul navei gândeau la fel. Chiar şi după ciocnire, un însoţitor de bord a spus către un pa­sager: „Nici chiar Dumnezeu nu poate scufunda acest vapor!” Oamenii au gândit că vaporul lor nu este aşa de vulnerabil ca altele, că vaporul lor face o excepţie. Când au fost ocupate bărcile de salvare, unii pasageri n-au îndrăznit să sară în ele. Ei s-au încrezut în gigan­ticul mărilor mai mult decât în bărcile slabe de salvare, în ce ne punem noi încrederea? Aceasta este întreba­rea hotărâtoare!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *