ÎNCREDEREA (1)

„Lucrarea neprihănirii va fi… liniștea pe vecie”   (Isaia 32:17)

 

Nu confunda niciodată competența cu încrederea; una se bazează pe abilități, cealaltă vine din încredințarea de a ști cine ești în Hristos; prin cunoașterea că „în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită” (1 loan 2:5). Un autor spune: „Primul lucru pe care l-am învățat despre încredere este că nu o aveam … Aveam o pojghiță subțire de aroganță ce-mi acoperea teama. Toți acei ani în care am fost un succes în ochii lumii m-au făcut să trăiesc în permanență cu frica de eșec. Succesul lumesc necesită asumarea riscurilor ce depășesc zona de confort a realizărilor anterioare. Succesul spiritual necesită renunțarea la rezultate personale și permisiunea ca Dumnezeu să lucreze prin tine. îmi era așa de teamă de eșec. Nu am găsit niciodată succesul în asta … Falsa încredere pe care o cunoșteam era zidită pe propriile mele abilități. Cu toate acestea, dacă descoperi un nodul la sân sau dacă soțul sau soția îți spune că nu te-a iubit niciodată sau dacă ai fost concediat sau dacă copilul tău este grav bolnav, toate tacticile pe care le-ai utilizat vreodată și toate abilitățile pe care le-ai stăpânit nu te vor duce nicăieri. Biblia spune: fiecare „să aibă simțiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3). Odată ce înțelegi că nu ești perfect, poți respira ușurat și îți poți lua în serios sarcina de a fi suficient de bun. Când încrederea ta decurge din faptul că-L cunoști pe Cel Atotputernic și Neschimbător, nu poți fi clătinat de schimbări sau de circumstanțe. Radiezi de încredere, de pace, de bucurie și de tărie sufletească”. Nu cumva a venit vremea să ieși de sub presiunea de a te comporta ca Dumnezeu și de a avea toate răspunsurile? „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Când îți folosești darul pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, faci ceea ce a intenționat El să faci.

Share