ÎN AŞTEPTAREA SCHIMBĂRII (1)

„Până când voi striga către Tine, Doamne?” (Habacuc 1:2)

 Aştepţi ca viziunea ta să devină realitate, să găseşti o soluţie la problema cu care te confrunţi sau primele semne ale împlinirii unei promisiuni pe care ţi-a făcut-o Dumnezeu? Nu eşti prima persoană care se frământă cu aşteptarea unui răspuns şi nu vei fi nici ultima. Mai mult, când obţii lucrul pe care îl aştepţi acum, vei începe să aştepţi altceva. Dacă există vreun cuvânt care să definească trăirea creştină, acesta este – aşteptarea. Dumnezeu i-a spus profetului Habacuc: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3). De ce a spus Dumnezeu asta? Deoarece El a dat un răspuns la întrebarea profetului: „Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi?” Să ne uităm la patriarhul Iov. Plin de bube şi complet falit, el spune: „Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc” (Iov 14:14). Nu e uşor să aştepţi ca lucrurile să se schimbe. Aşadar, ce ar trebui să faci în timp ce aştepţi? Dedică-te muncii pe care o faci; altfel îţi vei periclita viitorul, Iacov scrie: „Fiţi …răbdători … Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile” (Iacov 5:7-8). Ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru tine merită orice preţ pe care trebuie să-l plăteşti şi orice perioadă de aşteptare prin care trebuie să treci.

Share