IMPORTANŢA LAUDEI LA ADRESA LUI DUMNEZEU (1)

„Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40)

Se spune că atunci când oamenii de ştiinţă sparg „materia” din care este compus universul, această materie conţine de fapt nişte molecule muzicale. În Biblie citim că Fariseii au vrut să-i reducă la tăcere pe cei ce-L lăudau pe Domnul, iar Isus le-a spus: „dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Biblia mai vorbeşte de copaci care bat din palme lăudându-L şi de oceane şi munţi care îl preamăresc pe Dumnezeu. Toată creaţia este menită să-L laude, iar când tu nu o faci, acea conexiune cu Dumnezeu nu se realizează şi ai un gol lăuntric pe care nimic altceva nu-l poate umple. David a spus: „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” (Psalmul 141:2). Aici, cuvântul „rugăciune” din ebraică înseamnă „cântări de laudă” şi în Biblie se întâlneşte de 72 de ori în acest context. Aşa că, începe să-i cânţi laudă lui Dumnezeu! Chivotul Legământului a reprezentat trei lucruri: victorie, călăuzire şi prezenţa lui Dumnezeu. Nu e de mirare că poporul Israel s-a simţit pierdut fără el. Dar să observăm cum l-au readus din tabăra duşmanilor filisteni: .David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe.” (1 Cronici 13:8). Să remarcăm expresia: „cu toată puterea lor”. Gata cu lauda fără valoare şi de pe buze! Laudă-L cu inima şi sufletul! Închinarea aduce părtăşie cu Dumnezeu. Când a venit vorba de a rezidi Ierusalimul, cântăreţii au fost la fel de utili pentru reuşita operaţiunii ca soldaţii şi zidarii. De fapt, rolul lor a fost atât de important încât au fost plătiţi să facă asta (Neemia 11:23). Aşa că începe să-L lauzi pe Dumnezeu!

Share