IMPLICĂ-TE! (2)

„Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!” (Psalmul 150:6)

Solomon spune că „tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” (Ecleziastul 3:7). Nu trebuie să întrerupi predica şi să atragi atenţia asupra ta, dar când e vremea să-L lauzi pe Dumnezeu, trebuie să o faci 100%. „Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea” (Psalmul 9:1). Se spune că un bătrân pe nume Joe a fost un beţiv şi un vagabond toată viaţa lui şi, în consecinţă, trăia de pe azi pe mâine. În timpul unei predici, duminică dimineaţa, el şi-a predat viaţa lui Hristos şi transformarea a fost atât de radicală încât toţi din adunare au observat-o. Cu toate acestea, Joe avea o problemă; era atât de entuziasmat de Domnul Isus încât cânta mai tare decât toţi ceilalţi. Iar când pastorul enunţa o idee care îi atingea inima, sărea şi striga: „Aleluia!” Îngrijorat că demnitatea şi atmosfera din biserică erau în pericol, pastorul i-a spus: „Joe, trebuie să păstrezi liniştea. De fapt, dacă duminica viitoare vei sta în biserică fără să spui nimic, îţi voi cumpăra o pereche de ghete”. Joe avea nevoie de ghete, aşa că era dispus să încerce. Dar după ce s-a abţinut la câteva idei importante din predică, nu a mai putut suporta. A sărit şi a strigat: „Cu ghete sau fără ghete, eu îl laud pe Domnul!” Poate spui: „dar eu sunt genul de om liniştit şi rezervat”. Îmi pare rău, dar nu există excepţii în funcţie de tipurile de personalitate. „Tot ce are suflare, să laude pe Domnul”. Cu alte cuvinte, dacă nu ai murit, trebuie să-L lauzi pe Domnul!

Share