Iluminarea poetului

„Cuvântul Tău este o candelă pen­tru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Psalm 119.105

Iluminarea poetului

Heinrich Heine (1797-1856), poet german şi ultimul mare reprezentant al liricii romantice germane, scria în „Istoria religiei şi a filozofiei din Germania” următoarele:

„Am vorbit în cartea mea «Romanzero» despre schim­barea ce s-a făcut în spiritul meu cu privire la lucrurile divine. Iluminarea mea o datorez pur şi simplu unei cărţi. Unei cărţi? Da, o carte veche şi simplă, modestă ca natură şi firească asemenea ei, o carte care pare obişnuită şi nepretenţioasă ca soarele care ne încălzeş­te, ca pâinea care ne hrăneşte; o carte care ne primeşte aşa de amical cu atâtea bunătăţi ca o bunică bătrână, care citeşte şi ea zilnic din această carte cu buzele ei dragi şi tremurânde şi cu ochelarii pe nas. Şi cartea aceasta se numeşte pe scurt: Biblia. Pe drept mai este numită şi Sfânta Scriptură. Cine a pierdut pe Dumne­zeu, poate să-L regăsească în această carte, şi cine nu L-a cunoscut, peste acela adie suflarea Cuvântului di­vin. Evreii, care au pricepere pentru aceste lucruri preţi­oase, ştiuseră ce fac, când la arderea celui de-al doilea templu lăsară în flăcări vasele de aur şi argint, candela­brele, chiar şi pieptarul cu pietre scumpe, şi salvară nu­mai Biblia. Căci aceasta era adevărata comoară a tem­plului.”

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *