IARTĂ ȘI UITĂ!

„Voi.. v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20)

La douăzeci și doi de an după ce l-au vândut ca rob, frații lui stăteau acum în fața lui Iosif, devenit prim ministru a Egiptului. Aceștia nu-l recunosc, iar el le ține soarta în mâini. Dacă ai fi fot în locul lui, ce ai fi făcut? Le-ai fi plătit cu aceeași monedă? Le-ai fi adus aminte de faptele lor? În următoarele câteva zile, ne vom uita la ceea ce a făcut Iosif. El nu a vorbit despre problema lui cu străinii: „N-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraților săi” (Geneza 45:1). Iosif și-a luat măsuri ca oamenii din Egipt să nu știe vreodată ce i-au făcut frații lui. Nu așa ne tratează și Dumnezeu? În realitate, El ne are la mână pe fiecare dintre noi așa încât ne-ar putea trimite în mormânt și cu toate acestea, El refuză să reînvie păcatele noastre din trecut. Dar noi, de ce o facem? Ca să pedepsim! „Dragostea desăvârșită izgonește frica: pentru că frica are cu ea pedeapsa” (1 Ioan 4:18). Care este teama noastră? Că vor scăpa nepedepsiți. Noi ne dorim să-și primească pedeapsa, așa că le spunem tuturor ce s-a întâmplat. Și în acel moment: 1) Ne jucăm de-a Dumnezeu! Dumnezeu spune: „ Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” (Romani 12:19). Numai El cunoaște care au fost motivele ofensatorilor noștri de i-au făcut să ne rânească și dacă le-a părut rău și s-au schimbat. 2) Stabilim standardul după care noi înșine vom fi judecați. „Cu ce judecată judecați, veți fi judecați” (Matei 7:2). Dacă acest adevăr te face să te simți stânjenit: „Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu” (Efeseni 4:31). Când alții ți-au greșit „iartă și uită” este răspunsul corect!

Share