GESTIONAREA MINŢII (4)

„Să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine” (Romani 12:3)

Iată încă două exemple de gestionare a minţii. La uşa minţii tale bate un gând care spune: „Eşti un om nemaipomenit, lumea e norocoasă că te are”. În mod tipic e exemplul de gând pe care îl acceptăm cu braţele deschise, dar lucrurile nu se fac în mod tipic. Supui gândul puterii lui Hristos şi când scoţi din teacă Sabia Duhului, Cuvântul Său, afli că mândria nu e pe placul lui Dumnezeu. „Să nu aveţi despre voi o părere mai înaltă decât se cuvine”. Oricât ai vrea să îmbrăţişezi o imagine înaltă despre propria ta persoană, nu poţi. Îngădui numai ce îngăduie Hristos. Iată un alt exemplu: de data aceasta e vorba de ispită. Dacă eşti bărbat, gândul vine sub forma unei rochii roşii cu decolteu adânc. Dacă eşti femeie, el vine sub forma unui bărbat bine pe care mereu l-ai admirat. Ispita îţi şopteşte: „E în regulă, amândoi sunteţi nişte adulţi cu vârste legale”. Dacă nu te-ai aşezat sub autoritatea lui Hristos, dai uşa la o parte, dar dacă te-ai aşezat, spui: „Nu te grăbi”. Apoi aduci acest gând provocator înaintea Domnului Isus şi întrebi: „Da sau nu”? Nicăieri nu ni se dă un răspuns mai clar decât în 1 Corinteni 6-7: „Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El… Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat” (1 Corinteni 6:16-17; 7:1-3). Acum, înarmat cu părerea lui Hristos şi cu sabia Duhului, ce faci? Dacă persoana care te ispiteşte nu este soţul sau soţia ta – îi trânteşti uşa în nas.

Share