GÂNDURI „RĂCOROASE” PENTRU MINŢI „APRINSE” (1)

„Un om mânios stârneşte certuri” (Proverbe 29:22)

Indignarea nepăcătoasă este capacitatea de a te înfuria atunci când contează. Când vezi oameni care sunt trataţi greşit şi nu-ţi pasă, fie eşti în starea de negare, fie îţi lipseşte compasiunea. Dumnezeu a creat mânia ca să ne facă să trecem la fapte. Biblia spune: „Dumnezeu … Se mânie în orice vremer (Psalmul 7:11) Mânia motivează faptele Lui împotriva răutăţii omeneşti. Când Domnul Isus a văzut cum casa Tatălui Său este pângărită, mânia L-a făcut să ia un bici, să răstoarne mesele cu bani şi să-i alunge pe cămătarii ce dădeau împrumuturi. „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2:17). El nu a putut rămâne pasiv şi nu a putut face compromisuri. Lumea are nevoie de oameni care să treacă la fapte când cei slabi şi vulnerabili sunt „folosiţi şi abuzaţi”. Mânia, totuşi, nu este roada unei motivaţii sfinte. Ea e determinată de firea noastră slabă. Asemenea lui Balaam care s-a mâniat când a fost pus în faţa adevărului, mânia noastră suferă (Numeri 22:29). Sau asemenea lui Cain, care a fost gelos deoarece darul fratelui său a fost acceptat şi al lui nu, ne supărăm când altcineva primeşte mai multe binecuvântări decât noi (Geneza 4:3-7). Asemenea lui Haman, care s-a înfuriat pe Mardoheu că nu a vrut să se plece înaintea lui, şi noi avem propriile noastre dorinţe egoiste (Estera 3:1-6). Asemenea regelui Saul, căruia i-a fost ciudă din cauza popularităţii lui David, şi noi devenim geloşi când altcineva a realizat mai multe decât noi (1 Samuel 18:8). Asemenea regelui Ahab, care a trebuit să se confrunte cu adevărul pe care a preferat să nu-l audă, şi noi refuzăm să ne confruntăm cu păcatele şi eşecurile noastre (1 Împăraţi 22:15-27). Biblia ne avertizează: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi… şi să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27).

Share