GÂNDURI DESPRE RUGĂCIUNE (2)

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)

Dă-i lui Dumnezeu şoaptele tale. De-a lungul secolelor, creştinii au învăţat despre valoarea rugăciunilor în propoziţii scurte. Acestea sunt rugăciunile care pot fi şoptite oriunde, în orice împrejurare. Frank Laubach a căutat părtăşia necontenită cu Dumnezeu punându-l întrebări. Tot la două-trei minute el se ruga: „Sunt eu după voia Ta, Doamne? Sunt eu pe placul Tău?” Imaginează-ţi cum ar fi să consideri fiecare clipă o oportunitate de a fi în comuniune cu Dumnezeu. La finalul vieţii tale, ai petrecut şase luni la semafor, opt luni deschizând mesaje, un an şi jumătate căutând lucruri pierdute şi cinci ani „mari şi laţi” stând şi aşteptând la diferite cozi. De ce nu-l dai lui Dumnezeu aceste momente? Frazele simple, cum ar fi „mulţumesc, Tată” sau „mă bazez pe Cuvântul Tău” sau „dorinţa mea este să îţi fiu pe plac”, pot transforma o călătorie într-un pelerinaj. Nu trebuie să pleci de la birou sau să îngenunchezi la bucătărie. Doar roagă-te acolo unde eşti. Fă ca bucătăria să devină o catedrală şi sala de clasă o capelă. Dă-J Lui Dumnezeu gândurile tale de seară. La sfârşitul zilei, lasă ca mintea ta să se gândească la El. încheie ziua aşa cum ai început-o – vorbind cu Dumnezeu. Mulţumeşte-I pentru părţile bune. Pune-I întrebări referitoare la cele grele. Caută mila Sa. Când închizi ochii, încrede-te în promisiunea aceasta: „lată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel” (Psalmul 121:4). Dacă adormi în timp ce te rogi, nu-ţi fă probleme. Ce loc mai bun de a adormi există decât în braţele Tatălui tău?

Share