FII EMPATIC ! (2)

“Vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele” (Romani 1:9-10)

Un învăţător biblic scrie: “Noi nu arătăm, nu ne purtăm şi nu ne îmbrăcăm la fel. Avem gusturi diferite în ceea ce priveşte mâncarea, cărţile, maşinile şi muzica. Avem meserii diferite, avem pasiuni diferite, dar avem un lucru în comun. Ştim ce înseamnă să suferi. Suferinţa este universală. Lacrimile sunt la fel pentru evrei, pentru musulmani, pentru creştini, pentru albi, negri, maro, copii, adulţi şi bătrâni. Când viaţa ne răneşte şi visele se năruie, ne exprimăm suferinţa în moduri diferite, dar fiecare dintre noi ştim ce înseamnă înţepătura durerii, boala de inimă, cancerul, dezastrele, încercările şi suferinţele. Un mare predicator de altă dată le-a spus unor tineri ce aspirau să devină lucrători: “Predicaţi celor aflaţi în suferinţă şi nu veţi duce lipsă de enoriaşi”. Pe fiecare scaun se află o inimă frântă. Suferinţa este firul comun al tuturor straielor noastre. Când Petru a scris prima sa epistolă tovarăşilor lui credincioşi împrăştiaţi prin Asia, el s-a concentrat asupra a ceea ce îi unea – suferinţa. Aceşti oameni erau arşi de aceleaşi flăcări ale persecuţiei care urmau să ia viaţa apostolului peste doar câţiva ani. Circumstanţele lor erau cele mai întunecate pe care ni le putem imagina.Totuşi Petru nu a încercat să-i învioreze printr-o gândire pozitivă. Ci le-a pus mâna pe bărbie cu blândeţe şi le-a ridicat privirea spre cer – ca să poată vedea dincolo de circumstanţele lor, spre chemarea lor cerească. Unii oameni ştiu din instinct ce să spună pentru a-i încuraja pe alţii; ei sunt cei pe care îi căutăm când trecem prin momente dificile, letro l-a încurajat pe Moise (Exod 18); Epafrodit a lucrat pentru Pavel (Filipeni 2:25-30). Cere-I lui Dumnezeu să te facă genul de prieten a cărui prezenţă aduce mângâiere şi încurajare”.

Share