FII EMPATIC ! (1)

“Plângeţi cu cei ce plâng” (Romani 12:15)

În 1883, poeta Ella Wheeler Wilcox călătorea cu trenul la o petrecere, când a observat că o femeie plânge pe coridor.Wilcox a petrecut tot restul călătoriei încercând să o mângâie, iar când a ajuns la destinaţie nu a mai avut dispoziţia necesară pentru a sărbători. Mai târziu, când şi-a amintit de femeia din tren, ea a scris versurile de început ale celebrului ei poem Solitudine: “Râzi, şi lumea va râde cu tine; plângi şi vei plânge singur”. Holly Vicente Robaiana a spus: “Noi râdem, ne jucăm şi sărbătorim împreună. De ce e aşa de greu să plângem împreună? Când prietenii suferă, creştinii spun: “Mă voi ruga pentru tine”. În unele cazuri, Dumnezeu vindecă şi restaurează, dar alteori nu se produce nici o minune, doar o tristeţe profundă”. C.S. Lewis a scris despre pierderea soţiei: “Unde este Dumnezeu? Du-te la El când nevoia ta este stringentă şi ce găseşti? O uşă care ţi se trânteşte în faţă şi săgeţi şi chinuri înlăuntru”. Nu cred că Lewis ar fi fost mângâiat cu “Dumnezeu te iubeşte, mă voi ruga pentru tine”. Deşi e extraordinar să dai sfaturi, trebuie să ne evaluăm cuvintele înainte de a vorbi. Folosim “încurajarea” pentru a ignora durerea cuiva pentru că nu dorim să ne confruntăm cu ea? Chiar credem ce spunem sau sunt doar formule politicoase? Aşteptăm noi ca cuvintele să repare totul? Ne purtăm noi de parcă putem face o lucrare mai bună decât “Mângâietorul”? Când promitem că ne vom ruga pentru cineva, mai luăm legătura cu acea persoană mai târziu? Te-ai întrebat vreodată de ce Domnul Isus a plâns la mormântul lui Lazăr? El le-ar fi putut spune celor ce plângeau: “Totul e bine oameni buni. Dumnezeu vă iubeşte” şi să-l învie pe Lazăr. Dar El le-a arătat dragostea Lui prin faptul că a plâns cu ei.

Share