FII CURAJOS!

„Noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11)

În timpul faimoasei lor expediţii, exploratorii americani Lewis şi Clark s-au confruntat cu o grea încercare. Când au ajuns la râul Missouri, au crezut că ce a fost mai rău a trecut – apoi au văzut Munţii Stâncoşi! În loc să plutească liniştiţi pe apă la vale, după cum se aşteptau, ei s-au confruntat cu cea mai mare provocare: retragerea sau începerea urcuşului! Privind în urmă, ei au înţeles că prin cucerirea Stâncoşilor au căpătat ei încrederea de care au avut nevoie pentru ceea ce i-a aşteptat mai târziu în viaţă. Scott Peck, autorul cărţii „The Road Less Travelled” („Drumul către tine însuţi”) scrie: „Prin întâmpinarea şi soluţionarea problemelor creştem noi mental şi spiritual. Oamenii înţelepţi învaţă nu cum să nu se teamă de probleme ci cum să primească durerea problemelor”. Sociologii care studiază curajul în faţa sorţii – abilitatea de a te ridica din nou în picioare – ne spun că oamenii fac faţă traumei în două feluri. Fie renunţă din cauză că se tem, fie cresc prin dezvoltarea capacităţii de a-i face faţă. Ce dă lucrurilor o înfăţişare diferită? În loc să se poarte ca nişte victime, oamenii curajoşi: 1) Sunt siguri pe ei 2) Refuză să-şi abandoneze valorile: 3) Îşi concentrează atenţia asupra scopului. Noela Evans spune: „Provocarea este un şacal cu un cadou în gură. Îmblânzeşte şacalul şi cadoul îţi aparţine”. Întotdeauna e mai simplu să renunţi decât să rabzi. Dar renunţarea produce un tipar pe care e greu să-l strici; unul pe care ajungi să-l regreţi. Deci dacă te gândeşti: „Relaţia aceasta e prea grea, vreau să ies din ea” sau „munca aceasta nu e lucrul la care m-am aşteptat, renunţ”, adu-ţi aminte că răbdarea se dezvoltă prin păstrarea credincioşiei în situaţii care nu-ţi plac şi care nu se schimbă. De aceea Biblia spune: „Noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat”.

Share