FACE PARTE DIN CĂLĂTORIA VIEŢII (1)

„Nu v-a ajuns nici o ispită” (1 Corinteni 10:13)

Pavel scrie: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească”. Să remarcăm expresia „nu v-a ajuns”. Dintr-odată eşti „ajuns” de o serie de circumstanţe pe care nu le-ai creat tu, pe care nu le doreşti şi din care nu ştii cum să ieşi. înţelege un lucru: nu tu alegi încercarea, încercarea te alege pe tine! Nu poţi alege cine îţi frânge inima sau cine te calcă pe nervi sau cine te dezamăgeşte. Când l-ai ţinut pe copilaşul tău pentru prima oară în braţe nu te-ai gândit că într-o zi vei merge la un centru de detenţie încercând să-l eliberezi. Nu ai avut cum să ştii că un control de rutină te va duce la spital, luptându-te cu o boală ce-ţi ameninţă viaţa. Poate problema ta e atât de personală şi atât de jenantă că te temi să o discuţi măcar cu cineva. Aşa că te plimbi noaptea şi te rogi: „Doamne, scăpă-mă din asta căci altfel sunt terminat”. Chiar şi Pavel a scris: „am fost apăsaţi peste măsură de mult” (2 Corinteni 1:8). Când te-a „ajuns” o situaţie, înveţi trei lucruri: 1) Nu-i judeca pe ceilalţi. Biblia spune: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit” (lacov 1:14). Când nu ştii prin ce a trecut o persoană sau circumstanţele care au condus-o acolo, taci din gură. Dacă trebuie să vorbeşti despre asta, vorbeşte cu Dumnezeu! 2) Nu vorbi despre necazurile tale cu persoane nepotrivite. Caută oameni care doresc să împărtăşească povara cu tine, nu să răspândească vestea despre problema ta. 3) Adu problema înaintea lui Isus. „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).

Share