DUMNEZEUL ORICĂREI MÂNGÂIERI (1)

„Noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu”  (2 Corinteni 1:4)

Dintre toate numele date lui Dumnezeu în Scriptură, nici unul nu e mai alinător decât „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (v. 3-4). Să remarcăm expresia: „oricărei mângâieri”. Asta înseamnă că nu există excepţii şi margini ale mângâierii lui Dumnezeu, indiferent cât de înspăimântătoare sunt împrejurările în care te găseşti. Mângâierea este numele şi natura lui Dumnezeu; e ceea ce este El şi ceea ce doreşte El să facă în mod natural! Nu te poţi apropia de El fără să fii mângâiat. Lipsa mângâierii duce la ruperea relaţiei cu Dumnezeu, de obicei rezultatul lipsei de credinţă. Tu poţi cunoaşte pe cale intelectuală că El este „Dumnezeul oricărei mângâieri”, dar să nu te simţi mângâiat din cauza îndoielilor tale. Domnul Isus le-a spus orbilor care au venit la El pentru a fi vindecaţi: „Facă-vi-se după credinţa voastră” (Matei 9:29). „Cunoaşterea” necesită „credinţă” înainte de a experimenta mângâiere. Sentimentul vine în urma credinţei, nu viceversa! Să presupunem că te duci în prima ta croazieră pe ocean şi ai anumite îngrijorări în privinţa siguranţei. Căpitanul te asigură că este un veteran calificat şi că vasul este ultima apariţie în domeniu, dotat cu mijloace moderne de comunicare şi echipament de siguranţă. În cazul în care, ca majoritatea creştinilor, refuzi să-l crezi până nu simţi şi vezi cu ochii, probabil vei dori debarcarea sau îţi vei petrece întreaga călătorie bolnav de îngrijorare. Dar, dacă te hotărăşti să crezi cuvintele căpitanului, vei simţi curând cum dispare teama şi se instalează liniştea! Astăzi, hotărăşte-te să te încrezi în „Căpetenia mântuirii noastre” care ne promite că ne va „mângâia în toate necazurile noastre” şi vei experimenta liniştea oferită de El.

Share