DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (4)

„când se găseşte zeamă într-un strugure” (Isaia 65:8)

Cea de-a patra, şi probabil cea mai frustrantă provocare cu care ne confruntăm când vine vorba de creşterea bisericii, este integrarea oamenilor. De ce? Un mesaj de pe afişierul unei biserici ne oferă un indiciu. Titlul spune aşa: „Ne pasă de tine!” iar rândul de mai jos spune: „Duminica. Numai de la ora 10 dimineaţa”. Un afiş creat de Eric Johnson o spune altfel. În partea de sus cu litere îngroşate, este un titlu care spune: „Provocarea începerii unei lucrări cu bărbaţii”. Şi chiar dedesubt se află un grup de bărbaţi care par plictisiţi. În dreapta grupului se află pastorul care glumeşte: „Până acum, singurul lucru pe care îl avem în comun este dezinteresul faţă de cântat, socializare şi mărturisire”. Oamenii se pot simţi pierduţi şi singuri în mulţime, chiar dacă e vorba de o biserică. Faptul de a sta în banca unei biserici uitându-te în ceafa persoanei din faţa ta timp de o oră şi jumătate nu împlineşte nevoile emoţionale, relaţionale sau spirituale ale nimănui. Ca mădular al trupului lui Hristos, în biserică, e de datoria ta să faci primul pas şi să iniţiezi contactul cu cei din jurul tău. Domnul Isus s-a abătut de la programul Său pentru a arăta dragoste pentru cei căzuţi, necinstiţi şi fără credinţă – oameni cu care alţii nu ar fi dorit să aibă de-a face. Când cineva vine în biserica ta şi îl găseşte pe Hristos, tu ai o datorie faţă de el. Ei sunt chemaţi să slujească, iar tu eşti chemat să le arăţi cum s-o facă, când şi unde. „Când se găseşte zeamă într-un strugure… este o binecuvântare.” Dar n-o poţi obţine dintr-un singur strugure; trebuie să ai mai mulţi. Înţelegi ideea?

Share