„DOAMNE, UNDE EŞTI?” (2)

„Pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (Iov 35:14)
Ai încercat vreodată să te uiţi cum încolţeşte o sămânţă? Nu poţi, nu-i aşa? Sămânţa stă în pământ până când vine vremea potrivită să iasă la iveală. Putem învăţa o lecţie de aici. Dumnezeu a semănat anumite lucruri în tine şi trebuie să aştepţi să facă rădăcină şi să crească. Şi problemele nerezolvate din trecutul tău pot submina acest proces. Deseori e nevoie de rugăciune şi consiliere pentru a scoate aceste probleme la suprafaţă şi a te putea confrunta cu ele în mod eficient. Cu Dumnezeu, întârzierea nu înseamnă refuz. Când a vorbit cu Iov, prietenul lui Elihu a spus: „Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte. Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!” (v. 13-14) Ce sfat deosebit! Charles Trumbull a spus: „Dumnezeu ştie când să oprească sau când să ne facă parte de semne vizibile de încurajare. E bine când ne trimite câte o confirmare, dar creştem mai rapid când ne încredem în El fără această confirmare. Cei ce fac aşa, primesc întotdeauna cea mai mare dovadă vizibilă a dragostei Lui”. Dumnezeu răspunde la toate rugăciunile; doar că în dreptul unora dintre ele, El scrie: „Nu a venit încă momentul”. Iov întreabă: „Cât va dura această încercare? De ce nu răspunde Dumnezeu?” Deoarece trebuie să dureze cât e necesar – şi de obicei ne simţim incomod în tot acest timp. Dar există o veste bună. Rugăciunea va deveni nu doar o modalitate de a primi răspunsuri ci mai mult o cale de a intra în legătură cu Dumnezeu. Când îl laşi pe El să lucreze: 1) Începi să-ţi dai seama că El este cu tine; 2) Dezvolţi un nivel mai profund de intimitate cu El; 3) Descoperi că te poţi încrede în El.

Share