„DOAMNE, UNDE EŞTI?” (1)

„Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi” (Iov 30:20)
Ai impresia că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale? Patriarhul Iov a simţit la fel: „Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi… Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul” (v. 20 & 26). Cu toţii trecem prin momente în care avem impresia că Dumnezeu s-a mutat şi nu ne-a lăsat nici o adresă de corespondenţă. Ce are de gând? De ce nu răspunde? Iată câteva lecţii pe care le înveţi numai când Dumnezeu tace: 1) Tăcerea nu înseamnă absentă. Un vechi proverb spune: „Vorbirea e de argint, tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu ne spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Trebuie să ai sentimentul siguranţei depline pentru a sta în linişte cu cineva. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte şi zideşte un nivel de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă doreşti să te simţi confortabil în relaţia ta cu Dumnezeu, învaţă să stai în meditaţie şi în tăcere în prezenţa Lui. 2) Tăcerea îţi testează credinţa. De câtă credinţă ai nevoie când cineva îţi călăuzeşte fiecare pas? E ca şi cum un părinte ar alerga alături de copilul lui care învaţă să se dea cu bicicleta. Acum copilului îi lipseşte încrederea, dar va părea ciudat dacă la douăzeci şi cinci de ani părintele mai aleargă lângă el! La un moment dat, Dumnezeu îşi ia mâinile de pe ghidon ca să vadă cât de mult ai progresat. Şi o vreme, calea ta pare şovăielnică. Acesta e momentul în care demonstrezi unde ai ajuns şi în Cine îţi pui încrederea.

Share