DOAMNE. ÎNVATĂ-MĂ SĂ MĂ ROG (2)

„Isus … a petrecut toată noaptea în rugăciune” (Luca 6:12)

Unul dintre pericolele implicării în lucrarea lui Dumnezeu este că poţi continua săptămâni şi chiar luni întregi fără să te rogi. Într-un sondaj făcut pe o mie de pastori, jumătate dintre ei au recunoscut că deseori au trecut prin lungi perioade în care nu şi-au pus timp deoparte să se roage. Ei nu aveau o viaţă de rugăciune în afara funcţiei lor în biserică. În mod uimitor, ei au ţinut predici întregi referitoare la acest subiect şi cu toate acestea, ei nu practicau rugăciunea. Eşti şi tu la fel? Domnul Isus se trezea înainte de răsăritul soarelui şi petrecea ore întregi în rugăciune. El s-a rugat chiar şi toată noaptea. Şi lucrul acesta s-a văzut. Incredibilul Său succes a fost rezultatul bogatei Sale relaţii cu Tatăl Său. El îşi făcea depozite în fiecare dimineaţă din care putea să extragă pe parcursul întregii zile. Un învăţător biblic scrie: „Am trecut de la lupta şi strădania de a mă ruga cinci minute, tot la câteva zile, la bucuria – şi de fapt nevoia şi dorinţa personală – de a-mi începe ziua cu rugăciune; apoi la a mă ruga pe parcursul zilei în funcţie de lucrurile care îmi veneau în inimă şi în cele din urmă sfârşindu-mi ziua comunicând cu Domnul în timp ce adormeam. Am trecut de la o viaţă de rugăciune sporadică, neregulată, la momente regulate de rugăciune care sunt disciplinate fără să fie legaliste. Dacă odinioară credeam că îndeplinesc o obligaţie avută faţă de Dumnezeu prin rugăciune, acum înţeleg că nu pot efectiv să supravieţuiesc o zi şi să fiu mulţumit… dacă nu mă rog. îmi dau seama că rugăciunea este un mare privilegiu, nu o datorie. Acum nu mă mai apropii de Dumnezeu cu teamă, întrebându-mă dacă mă aude într-adevăr şi dacă-mi va trimite un răspuns la rugăciune. Acum mă apropii de El cu încredere, aşa cum mă învaţă Cuvântul Său să o fac şi având mari aşteptări”.

Share