DESPRE TEAMĂ

„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3)

 Te face teama să te ascunzi de cineva astăzi? De şeful tău? De soţul tău sau de soţia ta? De copilul tău cu o voinţă prea puternică? De colegul de muncă arţăgos? Când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam: „Unde eşti?” El a răspuns: „… mi-a fost frică … şi m-am ascuns” (Geneza 3:9-10). Şi de atunci cu toţii ne ascundem. Ne ascundem în spatele unor zâmbete forţate, unor vorbe politicoase pe care nu am dori să le spunem şi unor ritualuri sociale pe care le detestăm. Sau mai rău, ne ascundem în spatele unor lucruri în care chiar credem, dar pe care nu le exprimăm pentru că ne temem de ceea ce vor crede sau vor zice oamenii. Încercăm să evităm suferinţa provocată de confruntarea cu oamenii şi energia emoţională pe care ne temem că va trebui s-o investim în curăţenia de la sfârşit. Pe termen scurt, poate e mai uşor să te porţi ca şi cum situaţia nu te deranjează, sau să te prefaci că eşti de acord, când de fapt, nu eşti. Dar pe termen lung, nu merge, deoarece pacea nu înseamnă absenţa disensiunilor. Când păstrăm tăcerea pentru a evita confruntarea, nu facem decât să ajungem să evităm ceva mult mai important: relaţiile. De exemplu, când nu vorbim la locul de muncă deoarece ne temem să nu facem valuri, ne atragem antipatia şi înstrăinarea de colegii de muncă şi poate pierdem oportunitatea de a face ca lucrurile să fie mai bune. Când ne temem să ne confruntăm partenerul de viaţă (şi lucrul acesta ar trebui făcut în dragoste, nu la nervi), ajungem să ne distanţăm emoţional. Când refuzăm să ne împărtăşim credinţa pentru că ne e teamă să nu fim ridiculizaţi, pierdem ocazia de a aduce speranţă cuiva care chiar are nevoie de ea. Aşa că ridică-te şi spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”. Confruntă-ţi temerile, ieşi din ascunzătoare şi începe să trăieşti.

Share