DESPRE NECHIBZUINŢĂ (2)

„Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate” (Matei 25:5)

Haideţi să mai privim odată la cele zece fecioare şi să vedem ce mai putem învăţa de la ele. Să remarcăm trei lucruri:

1) Mulţimea de la miezul nopţii. „Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit”. Cine a adormit? Cele înţelepte, cât şi cele nechibzuite; lumea, cât şi biserica. Pavel ne avertizează: „este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut” (Romani 13:11). Noi suntem angajaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu duşmanul care nu respectă nici un armistiţiu, nici un pact şi nici un tratat de pace. Titanicul a desconsiderat cinci avertizări înainte de a se lovi de aisberg. Portul naval de la Pearl Harbour a desconsiderat şase avertizări înainte de a fi atacat. Hristos nu revine pentru cei religioşi, ci pentru cei răscumpăraţi; nu pentru cei respectabili, ci pentru cei neprihăniţi.

2) Strigătul de la miezul nopţii. „La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „lată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” (Matei 25:6). Peste tot în jurul nostru se aude strigătul fricii. Unde putem găsi speranţă? La guvern? La bancheri? în industrie? La preoţi? Nu, speranţa noastră se regăseşte în aceste cuvinte: „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:13).

3) Criza de la miezul nopţii. Mesajul urgent al acestei pilde este acesta: unii vor avea destul untdelemn pentru a intra la nuntă, alţii nu vor avea. Aşadar, ce ar trebui să faci? „Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:36).

Share