DESPRE CURAJ

„Benaia … s-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi când căzuse zăpadă” (2 Samuel 23:20)

Benaia era unul dintre „vitejii” împăratului David. Din CV-ul lui citim: „Benaia, … om viteaz şi vestit prin faptele lui mari … s-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi când căzuse zăpadă”. Aşa ceva se numeşte „curaj supranatural”. Cel mai mare curaj este să-l dovedeşti în faţa fricii. Cineva a spus: „Curajul este teama care şi-a spus rugăciunile”. Când ştii că Dumnezeu ţi-a vorbit în mod limpede, în acea clipă eşti umplut de credinţă. Coloana ta vertebrală se întăreşte. Dar apoi, când mergi prin credinţă, te întâlneşti cu leii fricii. „Dar dacă asta nu va funcţiona? Dacă greşesc? Ce vor spune oamenii?” Brusc eşti atacat de „ce se întâmplă dacă”. Mark Twain a spus: „Curajul este rezistenţa la frică, stăpânirea fricii şi nu absenţa fricii”. Trebuie să te decizi dacă devii un om care luptă – sau un om care se îngrijorează. Nu există cale de mijloc. Când te confrunţi cu o criză de sănătate, cu o criză familială sau cu o criză financiară, fie alegi să te bazezi pe Cuvântul lui Dumnezeu şi să lupţi, fie să cedezi în faţa fricii. Pe pământ nu vom înţelege niciodată deplin de ce oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele. Dar noi ştim că Dumnezeu este bun – în orice vreme! Deci când ţi se întâmplă lucruri rele, fie cedezi în faţa fricii şi o laşi să-ţi distrugă pacea şi starea de bine, fie vei deveni un luptător înarmat cu Cuvântul lui Dumnezeu şi te vei ridica împotriva lor. Când teama ameninţă să-ţi acapareze mintea, stai în picioare împreună cu psalmistul şi spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3).

Share