Design ceresc

„Ai ajuns tu până la cămările zăpe­zii? Ai văzut tu cămările grindi-nei?” Iov 38.22

 

Design ceresc

            Wilson Bentley a reuşit în 15 ianuarie 1885 să realizeze pentru prima dată o fotografie micro­scopică a unui fulg de zăpadă. A fost atât de fascinat de aceasta, încât în următorii 47 de ani a fotografiat 5000 exemplare diferite. El spunea: „Atâta frumuseţe dispare, fără să lase o urmă.” Multitudinea formelor fulgilor de zăpadă nu are graniţe. Creatorul S-a gândit la o metodă a apariţiei acestora, în care în întreaga istorie a lumii nu există nici măcar un singur exemplar care să se repete.

            Minunatele dendrite cu şase raze apar numai când tem­peratura norilor este între 0 şi -3 grade şi între -10 şi -22 grade Celsius. Cu cât aerul este mai umed, cu atât mai graţioase cresc braţele. În cazul unui ger cumplit şi a unui aer curat cresc şansele de a prinde un cristal de o frumuseţe pură. Dar cu cât fulgul de nea îngheaţă şi din nou se dezgheaţă sau se loveşte de alţi fulgi de zăpadă, cu atât mai deformat ajunge jos. Figura sa unică depinde deci de calea sa individuală. Cercetătorul japonez Ukichiro Nakaya mărturisea plin de uimire: „Fiecare cris­tal de zăpadă este o scrisoare trimisă din cer.” Psalmistul a fost la fel de uimit, când a spus: „Da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale” (Psalm 77.1 2).

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *