DEOSEBEŞTE ANOTIMPUL

“Stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp” (2 Timotei 4:2)

Vieţile noastre sunt împărţite în anotimpuri, iar anotimpurile înseamnă începuturi şi sfârşituri. Deci, deosebirea este cheia longevităţii. Dacă nu înţelegi lucrul acesta, îţi poţi pierde simţul sco­pului, deoarece când un anotimp s-a încheiat, nu mai ai nimic de dus cu tine în anotimpul urmă­tor. De aceea fermierii de succes îşi rotesc culturile. Ei plantează grâu pe o tarla, apoi când s-a ter­minat un anotimp, ei ară terenul şi-l lasă să se odihnească. În acelaşi timp, într-un alt loc ei cultivă cartofi, după care terenul acela trece prin acelaşi proces. Primăvara ei schimbă ordinea lucrurilor, aşa încât parcela pe care mai demult fusese grâu produce acum cartofi şi aşa mai departe.

Când Pavel i-a spus lui Timotei: “stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp” el îl încuraja să-şi lărgească orizontul spiritual. În cazul lui Timotei, el trebuia să înţeleagă că există o vreme pentru îndreptarea oamenilor şi o vreme pentru a-i mângâia (2 Timotei 4:2-5). Momentul este foarte important. Psalmistul compara omul neprihănit cu “…un pom… care îşi dă rodul la vremea lui” (Psalmul 1:3). Pentru a avea succes, trebuie să ştii în ce anotimp te afli!

Şi trebuie să înţelegi şi că Dumnezeu este mai preocupat de adâncimea rădăcinilor, decât de înălţimea ramurilor; este mai interesat de calitate, decât de cantitate. Cu Dumnezeu mai întâi apare calitatea şi apoi numele. De aceea El foloseşte strădaniile tale pentru a cultiva tipul de sol (şi suflet) necesar pentru a produce roadă. Şi încă ceva: din când în când El va îngădui ca furtunile să înlă­ture acele persoane şi lucruri care ţin pe loc lucrarea pe care o face în tine

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *