DE CE PĂRĂSESC OAMENII BISERICA? (2)

“Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele,… “(I Petru 4:15)

Deoarece regulile din casa Tatălui sunt prea stricte. Mulţi oameni îşi doresc dragostea iui Hristos, dar nu şi domnia Lui, îşi doresc binecuvântările Lui, dar nu şi poruncile Lui. Nu că El le oferă prea puţin, dar costul slujirii Lui pare prea mare. Poate crezi că dacă ai fi trăit în vremea Domnului Isus, dacă ai fi umblat şi ai fi vorbit cu El şi dacă L-ai fi auzit predicând, ai fi fost un creştin mai bun. Mai gândeşte-te o dată! “Ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: “Vorbirea aceasta este prea de tot… Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: “Voi nu vreţi să vă duceţi?” “Doamne” l-a răspuns Simon Petru “la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul…” (loan 6:60, 66-69). Adevărata ucenicie nu este rezultatul participării la  un serviciu special la biserică. Nu, e ceva progresiv. Este rezultatul “credinţei şi al cunoştinţei” Domnului pe măsură ce umbli cu El pe vârf de munte şi în vale, în vremuri de restrişte ca şi în vremuri bune. De aceea Petru a scris: “Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi … a ajuns … o piatră de poticnire” (1 Petru 2:7-8). Pavel scrie astfel: “nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” (1 Corinteni 12:3). Scopul Duhului Sfânt care lucrează în viaţa ta este să te aducă la supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Şi asta implică o relaţie – cu reguli!

Share