CUM SĂ GĂSEŞTI MÂNGÂIERE ÎN VREMURI DE RESTRIŞTE

„Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat” (2 Corinteni 7:6)

Acum tu o să spui: „Cu siguranţă Pavel a fost prea matur spiritual pentru a se simţi descurajat”? Se pare că nu! Cel mai mare apostol şi lider al bisericii a experimentat descurajare, stres, nelinişte şi chiar temeri. „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri” (2 Corinteni 7:5). Aşadar, spre ce ne întoarcem în vremurile tulburi? Să luăm aminte la câteva căi prin care Dumnezeu ne trimite mângâiere şi încurajare: 1) El ne mângâie prin prezenta Lui. „Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru” (2 Tesaloniceni 2:16-17). Este natura lui Dumnezeu să fie cu noi, să ne mângâie când suferim (Matei 5:4), când suntem cu inima frântă (Psalmul 147:3), copleşiţi (Psalmul 145:14), îngrijoraţi (Isaia 41:10) sau bolnavi (Psalmul 41:3). Dar trebuie să recunoaştem prezenţa Lui şi să acceptăm mângâierea Lui! 2) El ne mângâie prin Cuvântul Lui. „Adu-ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:49-50). 3) El ne mângâie prin rugăciunile noastre. „ în ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul” (Psalmul 138:3). 4) El ne mângâie prin prieteni evlavioşi. Pavel scrie: „Dumnezeu… ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Corinteni 7:6). Astăzi, caută-i pe aceia care îţi aduc mângâiere şi mângâie-i şi tu pe alţii.

Share