CUM SĂ FII FERICIT (1)

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi” (Ioan 13:17)

Sfinţenia aduce fericire, dar păcatul nu poate face asta niciodată. Uneori ne vine greu să credem. Se spune că o mamă i-a zis fiului ei: „Fii cuminte şi distrează-te!” El i-a răspuns: „Te rog să te hotărăşti, cuminţenia nu merge cu distracţia!” Ce revelaţie! Astăzi, cuvântul „sfinţenie” are o reputaţie proastă. Unii o văd ca pe o listă conţinând toate lucrurile pe care biserica spune că nu le poţi face. Alţii îşi amintesc de cei ce au pretins că practică sfinţenia, dar au ajuns să fie rigizi, fără bucurie, înguşti şi critici. Aşa că hai s-o definim: „Sfinţenia este plinătatea lui Hristos în plenitudinea vieţii”. Mai mult, sfinţenia dispare când vorbeşti despre ea; sfinţenia devine atrăgătoare numai când o trăieşti. „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz” (Proverbe 10:22). Singurul lucru care nu este însoţit de nici un necaz este binecuvântarea Domnului, Iacov scrie: „pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15). Când suntem imaturi, credem că putem păcătui şi putem scăpa, dar pe măsură ce devenim mai înţelepţi şi mai maturi, realizăm cum stau lucrurile. Niciodată nu vei întâlni un fumător care să-ţi recomande să-i preiei obiceiul. Şi vei întâlni foarte puţini din aceia care au eşuat în căsnicie şi care să-ţi recomande să ai o aventură. Legea secerişului este aceasta: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7). Păcatul îţi distruge capacitatea de a fi fericit. Un părinte iubitor nu doreşte să-şi vadă copiii suferind -iar Dumnezeu este un părinte iubitor. David, care a gustat consecinţa păcatului a scris: „Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!” (Psalmul 29:2). Sfinţenia este un lucru frumos când o înţelegi şi o practici.

Share