CUM SĂ FACI FAȚĂ EȘECULUI (1)

„Poporul a rămas încremenit și cu inima moale ca apa” (losua 7:5)
Chiar și cei mai pregătiți credincioși experimentează eșecul și marea întrebare în asemenea situații nu este „cum am putut să fac una ca asta?” ci „care e cea mai bună modalitate de a face față eșecului?” Cufundarea în gânduri prin care ne auto-condamnăm este ceva firesc pentru noi, dar nu ne face nici un bine. Ea nu produce decât descurajare și aduce eșec după eșec. Ca urmare a păcatului lui Acan, Israelul a suferit înfrângerea de la Ai și a fugit dinaintea dușmanului. Asemenea nouă, ca răspuns la înfrângerea lor, „poporul a rămas încremenit și cu inima moale ca apa”. Credința i-a părăsit și într-o altă traducere se spune că „orice duh a plecat de la ei”. Chiar și losua, liderul lor, „s-a aruncat cu fața la pământ” (v. 6) căzând în disperare și crezând că lucrurile se vor înrăutăți! Ai trecut și tu pe acolo? Recunoști tiparul? înfrângere, descurajare, disperare și deznădejde. Care a fost reacția lui Dumnezeu? „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta? Israel a păcătuit … Scoală-te, sfințește poporul” (v. 10-13). El este un Dumnezeu al pocăinței – nu se mulțumește doar cu mustrările de conștiință; un Dumnezeu al trezirii – nu al complacerii în eșec! Sfințenia e o cale, nu un loc. Când te-ai abătut de la cale, planul lui Dumnezeu este simplu – revin-o la ea numaidecât. Mărturisește-ți păcatul (1 loan 1:9). Prin credință, acceptă mila și iertarea lui Dumnezeu. Și refuză condamnarea lui Satan (Romani 8:1). „Uitând ce este în urma mea … alerg spre țintă” (Filipeni 3:13-14). Ca un copil care învață să umble, când cazi, nu rămâne jos și nu renunța. Scurtează timpul în care ești jos – ridică-te în picioare și mergi din nou. Nu uita: clipa care te face conștient de păcat ar trebui să aducă și mărturisirea lui și siguranța iertării!

Share