CUM SĂ CREŞTI CA LIDER (1)

„Vă trimit sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta” (Romani 16:22)

Pavel s-a înconjurat de oameni care erau dispuşi să-şi pună viaţa la dispoziţia lui (Romani 16:3-4). Câţiva dintre ei sunt necunoscuţi. Ai auzit vreodată de Terţiu? El a scris gândurile lui Pavel ca noi să le  putem citi. Cu toţii ştim de Timotei, dar ştii de Gaiu? „Gaiu, gazda mea şi a întregii Biserici …” (Romani 16:23). Mulţi au siujit din umbră pentru ca Pavel să poată lucra în lumina reflectoarelor.

Din nefericire, când unii lideri ajung în vârf, îşi petrec timpul împingându-i pe alţii la o parte. Ei joacă rolul „celui mai tare din parcare” datorită imaturităţii, a nesiguranţei şi a spiritului competitiv. Asta poate funcţiona o vreme, dar nu ţine mult. Când scopul tău este să-i dobori pe alţii, timpul şi energia ţi se irosesc ferindu-te de oameni despre care crezi că ar dori să-ţi facă la fel. E un mod mizerabil de a trăi şi nu este amuzant pentru cei ce trebuie să lucreze cu tine. Jules Ormont a spus: „Un mare lider nu se pune niciodată mai presus de cei ce-l urmează decât în preluarea responsabilităţilor”. Dacă te afli într-o funcţie de conducere, nu te baza pe titlul tău pentru a-i convinge pe oameni să te urmeze. Zideşte relaţii. Câştigă-i pe oameni de partea ta. Dacă nu-i iubeşti pe oameni, manipularea lor e doar la câţiva paşi. Când se întâmplă asta, vei avea parte de neplăceri. Cu câţiva ani în urmă, cei trei mari tenori – Jose Carreras, Placido Domingo şi Luciano Pavarotti – cântau împreună. Când un reporter a încercat să afle dacă există rivalitate între superstaruri, Domingo a spus: „Nu, nu poţi fi rival când faci muzică împreună”.

Share