CUM SĂ Al O VIATĂ ECHILIBRATĂ

„Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” (Marcu 6:31)

Biblia spune: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani” (Psalmul 90:10). Dacă ești binecuvântat să trăiești chiar atât de mult, îți vei petrece, în medie, douăzeci și patru de ani dormind, douăzeci de ani muncind: zece ani în biserică si în vacanță (mai mult în vacantă), șapte ani mâncând, șase ani călătorind, patru ani fiind bolnav și doi ani îmbrăcându-te. Kierkegaard a spus: „Presiunea lucrurilor care trebuie făcute este ca un miraj, încearcă să pună gheara pe victime tinere ca să nu mai aibă timp  pentru Dumnezeu și sa zidească în ei un caracter cristic.” E o greșeală să credem că daca trecem în grabă prin viață avem mai mult timp. Nu e așa. În afară de faptul că se pompează mai multă adrenalină care probabil te va face să te simți și să pari Important, o agendă încărcată poate fi inamicul sufletului. Iți poate fura creșterea spirituală, împiedicându-te să reflectezi și să-ti analizezi inima. Nu vorbim aici de lucrurile pe care reușești sa le duci la capăt în fiecare zi, ci de calitatea produsului vieții tale. Poți fi ocupat și cu toate acestea să fii echilibrat. Un duhovnic spune: „Singurătatea este laboratorul transformării.” Există trei tipuri de solitudine: 1) Intervalele scurte pe care le trăim zilnic. 2) Intervalele mai lungi, care implică câteva sau mai multe zile departe de toți. În ciuda programului Său încărcat, Domnul Isus și-a făcut obiceiul de a se retrage departe de cerințele mulțimii pentru a petrece timp cu Tatăl Său. (Știa El oare ceva ce noi nu știm?) El le-a zis ucenicilor Săi: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” 3) Solitudinea forțată. „El … mă duce la ape de odihnă” (Psalmul  23:2). Nu aștepta ca Dumnezeu să te facă să te liniștești. Străduiește-te să trăiești o viață echilibrată.

Share