CREZUL LUI IOV (1)

„Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19:25)

Patriarhul Iov a supravieţuit în urma bolii, falimentului şi morţii celor dragi şi a rămas cu credinţa intactă. Să ne uităm la crezul după care a trăit:

1)„Ştiu!” Când poţi spune „ştiu”, eşti un semn al exclamării într-o lume a semnelor de întrebare. Iov nu a spus „mi s-a spus”. Ce ştia el despre Dumnezeu ştia din experienţă şi prin revelaţie personală. Este posibilă o astfel de viaţă? Da ! „Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1 loan 2:20). Poţi „şti” lucruri despre Dumnezeu în inima ta pe care nu le poţi înţelege şi explica pe deplin. De ce? Pentru că ele sunt judecate spiritual.

2)„Că Răscumpărătorul meu este viu”. Deşi Hristos nu se născuse încă, Iov a prins o frântură din Răscumpărătorul nostru ce a existat mai înainte şi pe care Scriptura îl descrie „Cel îmbătrânit de zile” (Daniel 7:22); Cel pe care Mica L-a descris „a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei” (Mica 5:2). El a existat înainte de a se naşte şi a trăit mai mult decât susţinătorii Săi. Pavel spune: „El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9).

3)„Si că se va ridica la urmă pe pământ”. Iov a văzut ceea ce profetul Zaharia a văzut: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor” (Zaharia 14:4). Adevărul este că prima oară când a venit Domnul Isus a venit să mântuiască. Data viitoare când vine, El vine să domnească. Prima lui venire a fost pentru a fi Răscumpărătorul nostru; cea de-a doua Lui venire este pentru a-şi instaura domnia ca Rege al Regilor. Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:13).

Share