CREŞTI SPIRITUAL?

„Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:15)

Creşterea spirituală nu se întâmplă în mod automat. Trebuie să-ţi doreşti să creşti, să decizi să creşti, să te disciplinezi şi să te bucuri în creşterea spirituală. „Dar eu duc o viaţă prea grea” spui tu. Mulţi au dus-o mai rău decât tine şi au ajuns la maturitate spirituală şi mulţi au dus-o mai bine şi au rămas blocaţi la stadiul de infantilism spiritual. Asta întrucât s-au îndoit de abilitatea lor de a creşte, au alunecat în direcţia în care i-a dus curentul sau şi-au amânat creşterea gândindu-se: „mă apuc şi de asta când se mai schimbă lucrurile”. Dar nu se întâmplă niciodată. Creşterea începe mereu cu o decizie. „Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat, şi a mers după El” (Matei 9:9). Matei nu a înţeles toate implicaţiile deciziei lui; el pur şi simplu s-a hotărât să-L urmeze pe Isus. E singurul lucru de care ai nevoie ca să te porneşti: de o decizie. Nimic nu-ţi modelează mai mult viaţa decât deciziile pe care le iei. Dacă doreşti să ştii ce vei face peste douăzeci sau treizeci de ani, analizează-ţi angajamentele şi priorităţile care îţi guvernează viaţa. Momentul dedicării este clipa în care majoritatea dintre noi ratăm binecuvântarea lui Dumnezeu. Din cauză că ne este frică să ne luăm vreun angajament, ne dedicăm cu jumătate de inimă în prea multe lucruri şi ajungem să fim frustraţi deoarece alegem lucrurile greşite. Şi când ne angajăm în lucrurile greşite, ajungem să trăim cu regrete. Fiecare alegere are consecinţe, aşa că alege cu înţelepciune. Asemănarea cu Hristos este rezultatul alegerilor făcute în ascultare de Hristos, urmând apoi hotărârea de a depinde de El pentru a te ajuta să duci acele alegeri până la capăt. Şi El te va ajuta: „să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4:24).

Share