CREDINŢA MÂNTUITOARE

„Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” (Faptele Apostolilor 16:30)

După primul ei zbor cu avionul, o femeie în vârstă a fost întrebată ce crede despre mersul cu avionul. Ea a spus: „A fost bine, dar nu m-am lăsat cu toată greutatea”. Şi noi facem la fel când refuzăm să ne punem încrederea în lucrarea terminată a lui Hristos. Majoritatea marilor religii răspund la întrebarea: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Dându-ţi o carte de reguli pe care trebuie să le respecţi pentru a ajunge în cer. Mulţi dintre noi încearcă şi apoi renunţă, fiind descurajaţi. În loc să te îndepărteze de harul lui Dumnezeu, Satana încearcă să te facă să-l câştigi prin fapte. Când a fost întrebat: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”, Pavel nu a spus: „Străduieşte-te mai mult, roagă-te mai mult, dăruieşte mai mult şi fii o persoană mai morală”. Nu, el a spus: „Crede în Domnul Isus” (v. 31). Credinţa este rădăcina pomului pe care-l numim mântuire; purtarea este fructul care creşte din el. Noi nu facem fapte bune pentru a fi mântuiţi – faptele noastre bune sunt doar o expresie a dragostei şi mulţumirii noastre la adresa Celui care ne-a mântuit deja. Biblia spune: „ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui” (Efeseni 1:4). Fără prihană? E un standard imposibil! Singurul mod în care poate avea loc lucrul acesta este când Dumnezeu ia neprihănirea lui Hristos şi o socoteşte în contul nostru. Şi El o face! „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). În clipa în care îţi pui încrederea în Hristos, Dumnezeu te consideră „neprihănit” şi pe această bază El te acceptă. Nu-i aşa că te bucuri?

Share