COMPARAŢII NESĂNĂTOASE (2)

„(Ei)… se măsoară cu ei înşişi” (2 Corinteni 10:12)

Un anumit nivel de competiţie e bun. Ai nevoie de ea. Când copiii participă la un concurs de scriere, ei studiază mai mult şi învaţă mai mult deoarece urmează să intre într-o întrecere. Ei ştiu că urmează să le fie testată priceperea academică şi se pregătesc pentru asta deoarece tuturor ne place să câştigăm. Dar când competitivitatea te face să te simţi „mai puţin bun decât” sau „mai bun decât” o altă persoană, ai mers prea departe. Pavel scrie: „ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru” (v. 12-13). Pentru a-ţi evalua succesul într-un mod precis, mai întâi trebuie să înţelegi scopul pe care ţi l-a dat Dumnezeu. Când joci într-o echipă, postul îţi determină scopul. Atacanţii şi apărătorii au capacităţi diferite, dar pentru a câştiga, echipa are nevoie şi de unii şi de alţii. Apărătorul care împiedică echipa adversă să înscrie este la fel de valoros ca atacantul care înscrie. Poate unul primeşte mai multe aplauze decât celălalt, dar victoria le aparţine tuturor. Când te tot compari cu alţii, pierzi simţul realizării, deoarece ţi-ai stabilit ca ţintă să fii ca ceilalţi. Nu, ei joacă pe un alt post. Ei au un scop diferit. Ei au capacităţi diferite, menite să împlinească rolul dat de Dumnezeu. Dumnezeu îţi oferă tot ce ai nevoie pentru postul pe care joci şi pentru scopul pe care îl ai. Ce adevăr eliberatori Iar Dumnezeu, care altora le-a dat abilitatea de a excela în ceea ce fac, va face la fel pentru tine când înveţi să te concentrezi asupra Lui, nu asupra lor.

Share